O zi în cămin (part one)

Ca sa poti vietui cat de cat normal in camin, ai nevoie de o rezerva cat mai mare de rabdare, ceva detasare ca sa poti privi de sus toate aspectele negative (de sus, adica sa nu le lasi sa te afecteze) si, nu in ultimul rand, optimism!speranta ca poate intr-o zi va fi mai bine, ca oamenii din jurul tau isi vor aminti ca parintii lor s-au chinuit sa le dea o educatie (si ma refer la cei 7 ani de acasa- woaw, de cand n-am mai auzit expresia asta...)
Pe holul nostru au aparut fel de fel de mesaje, care apeleaza la bunul simt care cica il avem fiecare din nasere (sau nu). Sa va descriu o zi in camin, cuprinzand numai aspectele negative? Dar sa nu va speriati...aici locuiesc oameni care stiu sa faca fata situatiei si care ar lua initiativa, daca ar putea... here we go.
O zi in camin in timp de sesiune (cand toata lumea sta la caldura, pt ca afara sunt -20 de grade):
Dimineata, ora 8. In contextul in care lumina s-a stins la ora 3 "deep in the night", incepe distractia. S-au trezit cativa dintre ceilalti locuitori ai camerei si au inceput sa faca bagaje. Nu e nimic iesit din comun, chiar e absolut normal, dar ar fi atat de bine daca macar ar incerca sa nu faca atata galagie. Se iese din camera pentru a merge la baie : 2 bufnituri de usa, cat mai puternice, spulbera somnul si aproape ca inima, atrasa ca un magnet de ele, vrea sa iasa din piept sa mearga si ea la baie (nu de alta, dar mai avea un pic si se scapa pe ea). Somnul totusi ramane pe aproape, vrand sa mai stea la caldurica si poate, poate sa mai inchida vreun ochi. Cand se cuibareste bine pe cateva gene...buuuuf, alte 2 bufnituri de usa. Ii gata,isi zice. Dar...nu e. Urmeaza partea mai frumoasa : zgomot de sacose impaturite (pardon, mototolite), de fermoare trase si, nu in ultimul rand, usa frigiderului... De vis. Nu mai are rost sa ma descriu si altceva, o ora de zgomot din asta iti poate da ocazi sa te trezesti nervos si sa injuri pe primul om care iti iese in cale. Cand in sfarsit se preconiza linistea, o iesire pe usa spectaculoasa a pus capat somnului meu dulce de dimineata. Am deschis ochii si...asa am ramas. Noroc ca, dupa cum spuneam, am suficienta stapanire de sine sa nu...urlu la cineva :D
Ma dau jos din pat si merg si eu ca tot omu la baie. Acolo ce gasesc? -20 de grade, ca si afara...si pe buna dreptate. Biata femeie de servici iar a venit la...servici si a gasit ca la nebuni. Macar aia au scuza.... Degeaba troneaza mesajele de care am amintit mai sus pe peretii baii (chiar daca nu sunt macar scrise corect, important e ca cineva a incercat sa sensibilizeze "publicul"), atata timp cat caminul e un bun comun si nu platim asa mult pe el si, cel mai important, nici nu-l platim din banii nostri... "las-o, ba, ca merge asa", sa faca altul, doar ce, n-oi fi eu mai proasta sa mentin curatenia, ca nici celelalte n-o fac. Si uite asa traim noi in societate.
Mergand mai departe, la bucatarie e acum curat. Tot datorita curateniei de dimineata. Dar de fiecare data cand intru in bucataria aia, ma uit cu spaima in jur sa vad daca se mai pune inca zarzavatul pe masa in loc sa-l puna in ciorba sau cartofii se pun pe aragaz sau pe joc in loc de farfurie. Oricum, incerc sa stau cat mai departe de aceasta incapere pentru ca e....groaznic.