Se cuvine sa incep cu prima zi in noua mea "casa". Oricum e usor sa scriu despre ce s-a intamplat atunci, pentru ca a fost o zi memorabila... cunoscatorii stiu de ce ;)) Dar nu strica sa impartasesc si altora experienta.
Era o zi de vineri, era vara, soare (nu ca acum, cand nu mai pleaca odata zapada asta!).... Am ajuns in campus pe la ora 7 jum dimineata. Aveam ceva emotii, ca deh, cine stie cu cine nimeream in camera...si judecand dupa numarul de luni, saptamani, zile, ore si minute pe care urma sa le petrec cu acele persoane, aveam, de fapt, cam o tona si jumate de emotii. Caminul 3 era scaldat in razele soarelui de dimineata si cum stateam eu si ma uitam la el admirandu-l in toata splendoarea lui exterioara (subliniez "exterioara"), m-a lovit in plin o adiere a realitatii... coada imensa ce era deja la ora aia in fata usii. Ok, mi-am spus, e normal, fiecare vrea un loc cat mai bun, doar pentru asta am venit si eu asa dimineata (cu toate ca nu stiam exact ce inseamna "mai bun" asta). Am mai pierdut ceva vreme uitandu-ma cam la fiecare fata in parte si incercand sa-mi alung din minte gandul "si daca nimeresc cu ea, ce dracu` fac?" (glumesc-partial-nu am obiceiul sa judec oamenii asa, la prima vedere... ) si apoi a inceput completarea formularelor...sau contractele, ca nu mai stiu, eram deja cam prea emotionata. In fine, mi-am revenit eu...dar nu m-a tinut mult... Ca ma astepta etapa finala... trecerea prin cabinetul de testare a rezistentei la conditiile unui mediu diferit celui roz de acasa din care tocmai aterizasem. Mda... I was fucking freaked out :)) Cand vocea cristalina a doamnei admine a rasunat in toata splendoarea ei adresandu-se fetei dinaintea mea (cu care am avut norocul sa ma imprietenesc in timp ce stateam la usa si cu care am convenit sa stam in aceeasi camera ) bietii mei genunchi au cam inceput sa ma lase. Iar cand am ajuns eu in fata ei, n-am putut spune mare lucru, dar probabil aveam o fata de copil speriat ca n-a mai vociferat nici ea. Mi-am zis ca trebuie sa imi accept soarta deocamdata si sa las eventualele negocieri dupa ce se calmeaza spiritele. Cand am iesit cu cheia in mana, am putut sufla usurata si am pornit in cautarea camerei. Din fericire, era aceeasi in care era "distribuita" si Paula, viitoarea mea colega de camera si de suferinta :P Doar ca atunci cand am intrat in noua mea locuinta, am avut o dezamagire profunda...eram sigura ca aspectul camerei va fi ca cel al camerei unde statusem cu o vara inainte ( adica in caminul 4)...dar ce sa mai faci? Cui sa-i spui? Oricum, dezamagirea nu a tinut mult, pentru ca mi-am dat seama ca patul este mai bun decat cel de acasa si ca atunci cand am terminat curatenia ( am pus perdea, covor, lenjerii pe paturi ) arata mai bine decat o camera de hotel (si inca arata :P)
Mno...super pana aici. Acum urma sa ne intalnim si celelalte 3 colege de camera. Si...culmea! Le-am intalnit :)) 2 fete din anul 2, de la aceeasi facultate ilustra cu noi. Deci un fel de noroc pur (cate puteam afla de la ele...) Iar al 5-lea membru al familiei ce tocmai se inchega, o tipa din anul 1, care, ca sa vezi, e studenta la aceeasi facultate. Ce dragut....
Viitorul suna bine :D The first day of the rest of my life was damn good!
To be continued....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu