Si mai dulce inca...

Hm...daca ma uit in calendar imi dau seama ca a trecut foaaarte mult timp si a trecut foaaarte repede. Sunt deja 4 luni de cand vietuim in camin iarasi. De data asta insa, vietuirea este mult imbunatatita, ajunsa la stadiul de mini familie. Bineinteles, datorita persoanelor care populeaza camera noastra draguta din caminul 3. Am facut in 4 luni cat n-am facut in 2 semestre la rand. De ce? Pentru ca exista comunicare :)
Sesiunea de iarna in care suntem nu seamana deloc cu cea de anul trecut, cand, din plictiseala mult prea mare, am inceput sa scriu pe un blog impresii din camin. Intr-adevar, ar cam fi trebuit sa fie invers, in sensul in care examenele de acum sunt mult mai grele (sau poate am imbatranit eu? ) si mi-ar prinde chiar f bine linistea din sesiunea trecuta. Dar daca ma gandesc mai bine, nu as face schimbul pentru nimic in lume. Ne distram prea bine :D Si oricum, sesiunea trece, studentii raman, asa ca...n-avem de ce sa ne facem griji. Carpe diem ca s-ar putea altele sa nu mai pupam.
Cum se desfasoara o zi in camin acum? Se desfasoara in asa fel incat nu prea ma mai trage inima sa ma duc acasa. Si in plus, Clujul este minunat, cu nenumarate posibilitati de descretire a fruntilor amenintate de riduri din cauza unor materii abstracte ca si contabilitatea sau "prea teoretice" ca si marketingul. Cum sa nu profiti de toate posibilitatile pe care ti le ofera orasul asta cand AI CU CINE? Chiar daca a doua zi avem examen, de cu seara ne apare in minte intrebarea care nu accepta un raspuns negativ : "Ce-ar fi sa mergem la un suc/o plimbare/narghilea/intr-un club etc? " Durerea de cap si de ochi este prietena acestor iesiri spontane, pentru ca ea este motivul principal pentru care se realizeaza aproape instantaneu. Si este o prietena atat de buna incat se retrage diplomata atunci cand isi da seama ca nu mai este nevoie de ea.
Ce sa mai vorbim de ora 2 care ne prinde noaptea in camera, la povesti despre viata si nemurirea sufletului, cu geamul larg deschis si scrumiera improvizata inteligent, savurand guilty pleasures ca VS? Sau drinking games-urile care tin pana dimineata?
Nu exista termeni de comparatie... E doar VIATA DULCE DE CAMIN !