Stiu, stiu, sa-mi fie rusine ca nu am mai scris de mult. Nici nu am sa ofer vreo scuza pentru ca nu am una plauzibila. Dar here I am, gata sa va mai impartasesc ceva simtaminte din dulcea viata de camin.
Stim cu totii ca pretuim mai mult un lucru mai mult atunci cand suntem pe cale de a-l pierde sau cand il pierdem de-a binelea. Ei bine, asa patesc si eu acum (nu 100%, dar oricum un procent destul de semnificativ). Mai am o saptamana de stat in camin. O saptamana din anul I, bineinteles. Pentru ca in octombrie, cand am sa ma intorc, voi veni cu toata convingerea inapoi aici. Mai ales ca vara asta caminul nostru batran si obosit va intra in reparatie totala (era si cazul sa vina si randul lui, avand in vedere ca a ramas singurul din Hasdeu nerenovat). Asa ca in toamna, cand copacii o sa isi dezbrace hainele colorate, caminul nr 3 va straluci de curatenie si ne va astepta cu portile deschise, cu parchet laminat, usi care izoleaza fonic, cabine de dus si cine stie ce surprize vom mai avea... :D
Ceea ce m-a determinat sa mai imbogatesc blogul cu un articol a fost un moment de care am avut parte in bucatarie :-j Mi-am dat seama ca tocmai mai folosesc inca 2 oua pentru cina, pe langa alte 2 folosite pentru micul dejun :| Deci practic am mancat 4 oua astazi, ceea ce bineinteles nu e deloc bine. Ar fi trebuit 1, maxim 2, fiindca ouale ridica colesterolul. Sincer, ma simt cam vinovata si parca mai bolnava ( :)) ) dar nu am avut ce sa fac. Sunt studenta, sunt in sesiune si stau in camin, la 350 de km de casa si, implicit, de bucataria mamei. Aaa si de portofelul ei, de asemenea :D Si adevarul gol golut e ca prefer sa-mi tin banii in buzunar ca sa pot iesi in seara asta la o narghilea si un Jager, 2,3.... :D decat sa ii dau pe mancare. Chiar daca maine voi fi fortata de imprejurari sa cheltui totusi niste bani si pe chestia asta, n-o sa fie big deal. Norocul meu foaaaarte mare este ca ai mei nu ma refuza niciodata cand le cer ajutorul :) (asta pentru ca nu o fac prea des, poate :P )
In fine, ideea e ca "student" e sinonim uneori cu "sarac", mai ales cand intervine si pretiosul termen "sesiune". Dar imi sustin in continuare parerea ca cine nu e afectat in viata lui de sindromul "Triple S" nu traieste cu adevarat. Asta e, o viata mai dulce decat la camin nu ai sa gasesti :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)