O zi în cămin (part one)

Ca sa poti vietui cat de cat normal in camin, ai nevoie de o rezerva cat mai mare de rabdare, ceva detasare ca sa poti privi de sus toate aspectele negative (de sus, adica sa nu le lasi sa te afecteze) si, nu in ultimul rand, optimism!speranta ca poate intr-o zi va fi mai bine, ca oamenii din jurul tau isi vor aminti ca parintii lor s-au chinuit sa le dea o educatie (si ma refer la cei 7 ani de acasa- woaw, de cand n-am mai auzit expresia asta...)
Pe holul nostru au aparut fel de fel de mesaje, care apeleaza la bunul simt care cica il avem fiecare din nasere (sau nu). Sa va descriu o zi in camin, cuprinzand numai aspectele negative? Dar sa nu va speriati...aici locuiesc oameni care stiu sa faca fata situatiei si care ar lua initiativa, daca ar putea... here we go.
O zi in camin in timp de sesiune (cand toata lumea sta la caldura, pt ca afara sunt -20 de grade):
Dimineata, ora 8. In contextul in care lumina s-a stins la ora 3 "deep in the night", incepe distractia. S-au trezit cativa dintre ceilalti locuitori ai camerei si au inceput sa faca bagaje. Nu e nimic iesit din comun, chiar e absolut normal, dar ar fi atat de bine daca macar ar incerca sa nu faca atata galagie. Se iese din camera pentru a merge la baie : 2 bufnituri de usa, cat mai puternice, spulbera somnul si aproape ca inima, atrasa ca un magnet de ele, vrea sa iasa din piept sa mearga si ea la baie (nu de alta, dar mai avea un pic si se scapa pe ea). Somnul totusi ramane pe aproape, vrand sa mai stea la caldurica si poate, poate sa mai inchida vreun ochi. Cand se cuibareste bine pe cateva gene...buuuuf, alte 2 bufnituri de usa. Ii gata,isi zice. Dar...nu e. Urmeaza partea mai frumoasa : zgomot de sacose impaturite (pardon, mototolite), de fermoare trase si, nu in ultimul rand, usa frigiderului... De vis. Nu mai are rost sa ma descriu si altceva, o ora de zgomot din asta iti poate da ocazi sa te trezesti nervos si sa injuri pe primul om care iti iese in cale. Cand in sfarsit se preconiza linistea, o iesire pe usa spectaculoasa a pus capat somnului meu dulce de dimineata. Am deschis ochii si...asa am ramas. Noroc ca, dupa cum spuneam, am suficienta stapanire de sine sa nu...urlu la cineva :D
Ma dau jos din pat si merg si eu ca tot omu la baie. Acolo ce gasesc? -20 de grade, ca si afara...si pe buna dreptate. Biata femeie de servici iar a venit la...servici si a gasit ca la nebuni. Macar aia au scuza.... Degeaba troneaza mesajele de care am amintit mai sus pe peretii baii (chiar daca nu sunt macar scrise corect, important e ca cineva a incercat sa sensibilizeze "publicul"), atata timp cat caminul e un bun comun si nu platim asa mult pe el si, cel mai important, nici nu-l platim din banii nostri... "las-o, ba, ca merge asa", sa faca altul, doar ce, n-oi fi eu mai proasta sa mentin curatenia, ca nici celelalte n-o fac. Si uite asa traim noi in societate.
Mergand mai departe, la bucatarie e acum curat. Tot datorita curateniei de dimineata. Dar de fiecare data cand intru in bucataria aia, ma uit cu spaima in jur sa vad daca se mai pune inca zarzavatul pe masa in loc sa-l puna in ciorba sau cartofii se pun pe aragaz sau pe joc in loc de farfurie. Oricum, incerc sa stau cat mai departe de aceasta incapere pentru ca e....groaznic.

Răceală în cămin

Mda...M-a prins si pe mine o raceala. Pai cu variatiile astea de temperatura pe care le-am intampinat in ultima vreme, ba in camera, ba pe afara, nici nu se putea altfel. In locuinta noastra draga, caloriferul bubuie de fierbinte ce e si daca in timpul zilei mai suportam caldura deschizand geamul, pe timpul noptii mai greu. Singurul remediu este sa inchid caloriferul (bine ca am posibilitatea sa fac asta). Iar afara...cum nu se poate mai bine. Ieri era soare de ziceai ca ii clar, a venit primavara (aici s-a aplicat teoria mea despre "soarele cu dinti" ) si azi e zapada de vreo 5-10 cm. Fain. Iar eu stau aci singura, uitata de soarta (dar nu si de raceala ), fara mama sa-mi faca ceai, sa-mi dea pastile, sa ma tina cu forta in pat. Trebuie sa ma duc singura la farmacie , care e departeeeee.... Oare daca l-as ruga pe portar, s-ar duce el pentru mine? :)) (not a chance!) Deh, mi-a trebuit si mie sa fac facultate si sa plec de acasa de la mama...uneori nu ma inteleg (:P)
Dar sa privim si partea plina a paharului (gol) : in camera e cald si dupa ce ma voi intoarce de la farmacie, cu ajutorul fierbatorului revolutionar de apa imi voi face un ceai  fierbinte  si ...revolutionar si voi sta in patul meu moale, invatand pentru examenul la management. Ce planuri pline de adrenalina... abia astept. Pana atunci, o sa ma mai distrez putin cu Jeff Dunham, ca nu l-am mai intrebat de mult de sanatate.

Camera de cămin

Camera de camin este o...camera (n-as sti sa dau dimensiunile exacte ) in care isi desfasoara activitatea 5 persoane (asta in timpul saptamanii, cam o zi, maxim doua, cand ne mai prinde febra ramanerii in camin pe toate 5, ca in rest mai mult eu onorez cu prezenta continua aceasta...camera). Exista perioade in care in aceasta... camera este liniste, asa ca in momentul de fata, cand colega invata la MRU, ca doar suntem in sesiune, iar eu tastez aiurea pe blog (ups, acu mi-am dat seama ca tic-tic-tac-ul tastaturii o enerveaza :D dar o sa termin repede). Oricum, amandoua suntem plictisite de sesiunea asta, ca ne tine numai in aceasta...camera, cu cartile in mana si cu gandul departe. Iar sa inveti teorie din asta...economica este cum nu se poate mai placut. Mai ales cand exista niste probleme logice si niste formule exacte de aplicat...teoria nu poate decat sa ne "bucure". Dar ce sa facem, tre`s-o stim si pe aia. Oricum, dupa ce iesim de la examen, o sa cam uitam si probleme si teorie...
Dar sa revin la camera de camin. Are 5 paturi (logic) si 4 dulapuri (ilogic). Pentru asta ar trebui ca cea de-a 5-a persoana sa plateasca jumate din taxa. Dar deh, cu cine sa vorbesti? In rest e ok. Ziceam de paturi ca sunt single king size (de parca ar fi dormit vreodata un rege intr-un pat de o persoana...dar in fine) si in vacanta chiar mi-a fost dor de el (de pat, nu de rege). Sunt din lemn, daca va intrebati. Deci camera nu are aspect de salon de spital. Avem 2 mese : una mai mult de decor si una pe care mancam. Noi nu ne prea facem temele la masa, pt ca avem paturile care ne tin loc si de birou. Iar cea de-a doua tine loc de minibucatarie. Pe ea sunt pozitionate 2 sandwich-makere ( cu unul nu cred ca am fi putut rezista; practic e mancarea noastra preferata si...zilnica ) si un fierbator revolutionar de apa. Suntem echipate...adevarate gospodine, nu alta.
Ar mai fi rafturile-cate 2 pentru fiecare, inclusiv pentru cea de-a 5-a (ce dragut din partea lor...) Aaa...si cum gospodinele nu concep viata fara un frigider, in fiecare seara el toarce linistitor la capul meu, iar dimineata ma trezeste cateodata printr-un tors mai pronuntat, de zici ca imi sare inima din piept ( eh...sa nu exageram, doar nu-i vina lui). E bine ca isi face treaba ca lumea.
Se mai intampla sa mai sara siguranta, atunci cand si noi si camera alaturata folosim prizele la capacitatea lor maxima. Dar nu-i bai, trebe numai sa merg la panoul electric, pe care scrie asa, orientativ si numai ca sa ne sperie, nu ca ar fi adevarat "Atentie !! Pericol de electrocutare!!" si sa o repar. Deci va dati seama ce mandra mi-s eu ca pe langa gospodina sunt si "electriciana". Eeee dar ce tot atata caz..doar viata de camin nu se compara cu nimic in aceasta lume. Si cum poti sa te numesti student daca nu ai stat in camin, nu te-ai imbatat, nu ai picat vreun test sau examen, nu ai plecat in excursii fara prea multi bani si cam fara destinatie sau ai ramas fara mancare. Asta-i perioada de "maturizare studenteasca" si nu trebe sa sari peste ea. Ca e tare frumoasa (asta n-am zis-o eu, ci altii inaintea mea :D)
Acum voi continua ritualul de invatare...sau poate merg la o pizza. Deocamdata mancam mere cu covrigei. Viata de camin, nu alta....

The first day of the rest of my life.

Se cuvine sa incep cu prima zi in noua mea "casa". Oricum e usor sa scriu despre ce s-a intamplat atunci, pentru ca a fost o zi memorabila... cunoscatorii stiu de ce ;)) Dar nu strica sa impartasesc si altora experienta.
Era o zi de vineri, era vara, soare (nu ca acum, cand nu mai pleaca odata zapada asta!).... Am ajuns in campus pe la ora 7 jum dimineata. Aveam ceva emotii, ca deh, cine stie cu cine nimeream in camera...si judecand dupa numarul de luni, saptamani, zile, ore si  minute pe care urma sa le petrec cu acele persoane, aveam, de fapt, cam o tona si jumate de emotii. Caminul 3 era scaldat in razele soarelui de dimineata si cum stateam eu si ma uitam la el admirandu-l in toata splendoarea lui exterioara (subliniez "exterioara"), m-a lovit in plin o adiere a realitatii... coada imensa ce era deja la ora aia in fata usii. Ok, mi-am spus, e normal, fiecare vrea un loc cat mai bun, doar pentru asta am venit si eu asa dimineata (cu toate ca nu stiam exact ce inseamna "mai bun" asta). Am mai pierdut ceva vreme uitandu-ma cam la fiecare fata in parte si incercand sa-mi alung  din minte gandul "si daca nimeresc cu ea, ce dracu` fac?" (glumesc-partial-nu am obiceiul sa judec oamenii asa, la prima vedere... ) si apoi a inceput completarea formularelor...sau contractele, ca nu mai stiu, eram deja cam prea emotionata. In fine, mi-am revenit eu...dar nu m-a tinut mult... Ca ma astepta etapa finala... trecerea prin cabinetul de testare a rezistentei la conditiile unui mediu diferit celui roz de acasa din care tocmai aterizasem. Mda... I was fucking freaked out :)) Cand vocea cristalina a doamnei admine a rasunat in toata splendoarea ei adresandu-se fetei dinaintea mea (cu care am avut norocul sa ma imprietenesc in timp ce stateam la usa si cu care am convenit sa stam in aceeasi camera ) bietii mei genunchi au cam inceput sa ma lase. Iar cand am ajuns eu in fata ei, n-am putut spune mare lucru, dar probabil aveam o fata de copil speriat ca n-a mai vociferat nici ea. Mi-am zis ca trebuie sa imi accept soarta deocamdata si sa las eventualele negocieri dupa ce se calmeaza spiritele. Cand am iesit cu cheia in mana, am putut sufla usurata si am pornit in cautarea camerei. Din fericire, era aceeasi in care era "distribuita" si Paula, viitoarea mea colega de camera si de suferinta :P Doar ca atunci cand am intrat in noua mea locuinta, am avut o dezamagire profunda...eram sigura ca aspectul camerei va fi ca cel al camerei unde statusem cu o vara inainte ( adica in caminul 4)...dar ce sa mai faci? Cui sa-i spui? Oricum, dezamagirea nu a tinut mult, pentru ca mi-am dat seama ca patul este mai bun decat cel de acasa si ca atunci cand am terminat curatenia ( am pus perdea, covor, lenjerii pe paturi ) arata mai bine decat o camera de hotel (si inca arata :P)
Mno...super pana aici. Acum urma sa ne intalnim si celelalte 3 colege de camera. Si...culmea! Le-am intalnit :)) 2 fete din anul 2, de la aceeasi facultate ilustra cu noi. Deci un fel de noroc pur (cate puteam afla de la ele...) Iar al 5-lea membru al familiei ce tocmai se inchega, o tipa din anul 1, care, ca sa vezi, e studenta la aceeasi facultate. Ce dragut....
Viitorul suna bine :D The first day of the rest of my life was damn good!

To be continued....